Ce este glaucomul la ochi – simptome si tratament

Glaucomul reprezinta o afectiune oculara care, netratata, poate duce la pierderea vederii. Este crucial sa intelegem simptomele si optiunile de tratament disponibile pentru a preveni complicatiile. Glaucomul este a doua cauza majora de orbire la nivel mondial, afectand milioane de persoane. In acest articol, vom explora detalii esentiale despre glaucom, oferindu-va o imagine de ansamblu asupra acestei afectiuni.

Ce este glaucomul?

Glaucomul este un grup de afectiuni oculare care afecteaza nervul optic, vital pentru o buna vedere. De cele mai multe ori, afectiunea este cauzata de un nivel crescut al presiunii intraoculare. Deteriorarea nervului optic progreseaza treptat si, fara interventie, poate cauza orbire ireversibila. Deoarece simptomele sunt subtile in fazele incipiente, multi pacienti nu sunt constienti de prezenta glaucomului pana cand boala nu este avansata.

Exista mai multe tipuri de glaucom:

• Glaucomul cu unghi deschis: Este cel mai comun tip de glaucom. Se dezvolta lent si nu provoaca durere. Campul vizual periferic este afectat initial, iar pacientii pot sa nu realizeze pierderea acuitatii vizuale decat atunci cand boala este avansata.
• Glaucomul cu unghi inchis: Este mai rar si poate aparea brusc, fiind o urgenta medicala. Simptomele includ durere severa la nivelul ochilor, vedere incetosata si greata.
• Glaucomul congenital: Apare la copii si este cauzat de un defect congenital in unghiul ochiului, impiedicand drenajul umorului apos.
• Glaucomul secundar: Este cauzat de o alta afectiune oculara sau sistemica, cum ar fi diabetul sau o inflamatie.
• Glaucomul cu tensiune normala: Apare atunci cand nervul optic este deteriorat chiar si la presiuni intraoculare normale.

Simptomele glaucomului

Simptomele glaucomului pot varia in functie de tipul si stadiul bolii. In general, glaucomul dezvolta simptome subtile, uneori trecand neobservate pana la un stadiu avansat.

Simptomele comune includ:

• Pierderea treptata a vederii periferice: Acest simptom este caracteristic glaucomului cu unghi deschis si este adesea neobservat pana la avansarea bolii.
• Vedere incetosata: Acest simptom este mai comun in glaucomul cu unghi inchis.
• Aparitia de halouri in jurul luminilor: Acest simptom indica o posibila crestere a presiunii intraoculare.
• Durere severa la nivelul ochilor: Acest simptom este caracteristic glaucomului cu unghi inchis.
• Greata si varsaturi: Aceste simptome insotesc adesea glaucomul cu unghi inchis.

Importanta diagnosticarii timpurii nu poate fi subliniata suficient. Odata ce nervul optic este deteriorat, daunele sunt ireversibile. De aceea, controalele oftalmologice regulate sunt esentiale, mai ales dupa varsta de 40 de ani.

Cauze si factori de risc

Factorii care contribuie la aparitia glaucomului sunt diversi. In timp ce principalul vinovat este cresterea presiunii intraoculare, exista si alti factori de risc care pot influenta dezvoltarea afectiunii.

Cauze si factori de risc includ:

• Varsta: Riscul de a dezvolta glaucom creste odata cu inaintarea in varsta, in special dupa 60 de ani.
• Istoricul familial: Daca aveti rude de gradul intai cu glaucom, riscul de a dezvolta aceasta afectiune creste semnificativ.
• Rasa: Persoanele de origine africana, hispanica sau asiatica au un risc mai mare de a dezvolta glaucom.
• Afectiuni medicale: Diabetul, hipertensiunea arteriala si alte afectiuni cardiovasculare pot creste riscul de glaucom.
• Utilizarea corticosteroizilor: Administrarea pe termen lung a corticosteroizilor poate creste riscul de a dezvolta glaucom.

Diagnosticarea glaucomului

Diagnosticul precoce al glaucomului este esential pentru prevenirea pierderii ireversibile a vederii. Profesionistii din domeniul oftalmologiei utilizeaza mai multe teste pentru a diagnostica glaucomul in mod corect.

Metode de diagnostic includ:

• Tonometria: Masoara presiunea intraoculara. O presiune mai mare de 21 mm Hg poate indica un risc crescut de glaucom.
• Oftalmoscopia: Permite examinarea nervului optic pentru semne de deteriorare.
• Testarea campului vizual: Evalueaza vederea periferica si detecteaza eventuale pierderi ale acesteia.
• Gonioscopia: Examinarea unghiului de drenare al ochiului pentru a determina tipul de glaucom.
• Pachimetria: Masureaza grosimea corneei, care poate afecta presiunea intraoculara.

Optiuni de tratament

Terapia pentru glaucom vizeaza reducerea presiunii intraoculare pentru a preveni deteriorarea ulterioara a nervului optic. Exista mai multe optiuni de tratament disponibile:

Tratamentele includ:

• Medicamentele: Picaturile de ochi sunt adesea prima linie de tratament si pot reduce productia de umor apos sau pot imbunatati drenajul acestuia.
• Interventii chirurgicale: In cazurile in care medicamentele nu sunt eficiente, se pot efectua proceduri chirurgicale pentru a imbunatati drenajul umorului apos.
• Laserterapia: Poate fi utilizata pentru a deschide canalele de drenaj blocate sau pentru a crea noi cai de drenaj.
• Tratamente minim invazive: Proceduri mai noi, cunoscute sub numele de MIGS (glaucom minim-invaziv), sunt disponibile pentru cazurile moderate de glaucom.
• Schimbari ale stilului de viata: Adoptarea unui stil de viata sanatos, inclusiv o dieta echilibrata si exercitii fizice regulate, poate ajuta la gestionarea simptomelor.

Importanta controalelor oftalmologice regulate

Controalele oftalmologice regulate sunt esentiale pentru detectarea timpurie a glaucomului, in special la persoanele cu factori de risc. Asociatia Americana de Optometrie recomanda examinari oculare la fiecare 1-2 ani pentru adultii cu varsta peste 60 de ani. Pentru cei cu antecedente familiale de glaucom sau alte afectiuni asociate, vizitele ar trebui sa fie mai frecvente.

Beneficiile controalelor regulate includ:

• Detectarea timpurie: Permite identificarea glaucomului inainte ca nervul optic sa fie grav afectat.
• Monitorizarea presiunii intraoculare: Ajuta la ajustarea tratamentului pentru a mentine presiunea oculara sub control.
• Evaluarea eficientei tratamentului: Ofera posibilitatea de a schimba sau ajusta tratamentul in functie de progresul bolii.
• Identificarea altor afectiuni oculare: Examinarea regulata poate detecta si alte probleme care pot afecta vederea.
• Educatie continua: Ofera pacientilor informatii actualizate despre boala si optiunile de tratament disponibile.